Muzica vs. Feşăn

După cum am mai scris, cultura se referă la valorile agreate de un grup de oameni. Moda pe de altă parte este ansamblul de valenţe pe care le poate capăta cultura în timp.

După cum se ştie, fiecare ţară cu valorile şi culturile popoarelor ei dă dovadă fiecare în măsura în care e posibil de un anumit nivel de civilizaţie. Tot într-un post anterior am amintit că România din prea multe puncte de vedere este în urmă.

Cu alte cuvinte, ce e nou "la ei", ţine de domeniul SF la noi, ce la ei este deja obişnuinţă, pentru noi este nou, etc. Dacă numai asta ar fi problema, nu ar fi cine ştie ce dezastru, pentru că totuşi există ţări şi mai jos decât noi, dar nu e numai atât.

Pe lângă ideea de diferenţe între culturi sau decalajul dezvoltării, mai există şi problema percepţiei termenului de noutate cu care se confruntă unii dintre români, sau mai bine zis, mulţi dintre români. Se numeşte snobism.

Printre altele, muzica electronică a pătruns relativ recent şi la noi, şi bine înţeles că şi domeniul ăsta se confruntă cu snobismul. E frumos să plătim mulţi bani pe haine, e frumos să ne împărţim aceeaşi cultură şi să ne prostim în felul nostru, e frumos să ne fălim din când în când, e frumos să plătim ceva mai mult pentru o distracţie uşchită, dar e a dracului de scârbos să ne prefacem.

A fost un moment în istoria industriei muzicii elctronice din România, de exemplu, când underground-ul era la putere. La petreceri erau prezenţi numai genul de oameni care erau atraşi de sunet, nu de perimetrul care să le ofere posibilitatea să îşi pună mască.

În momentul de faţă nu prea mai e loc din cauza fumurilor şi pârţurilor. Aşadar muzica de la noi, în foarte multe dintre situaţii, nu este privită ca artă, ci ca modă.

Aş vrea să îi anunţ, personal, pe această cale, dacă întâmplător vor citi, pe cei care fac parte din categoria asta de oameni "trendy", că se fac de râs. Tind să cred că moda cuprinde alte domenii. Domeniile artistice vă implor să le lăsaţi să ţină de cultură, nu de modă. Vă mulţumesc anticipat.